Jurnal de dans: Prima noastră lecție de tango argentinian

Las postarea asta aici și apoi mă apuc din nou să ascult tango, de data asta cu mult mai multă relaxare.

Mi-a venit o idee mai demult când îmi făceam bucket list-ul cu ceea ce aș vrea să fac până mor (am să vă povestesc despre asta altădată) să încerc să învăț să dansez la alt nivel vals sau tango. Pentru mine, incursiunile neprofesioniste pe care le-am avut în lumea acestor genuri de dans, m-au convins că merită să știu mai mult.

Tangoul are nevoie de atitudine, de viață, de trăire, de conexiune, de maniere, de înțelegere deplină, de prestanță, de eleganță, de comunicare, de deschidere, de disciplină și de libertate, are nevoie de a fi prezent aici și acum, are nevoie de armonie cu tine însuți, de armonie cu exteriorul, exact ceea ce mă preocupă pe mine de mai bine de-un an. Prima lecție de tango argentinian a fost o experiență interesantă despre toate astea.

Ieri seară a avut loc pentru prima dată un curs de inițiere în tango argentinian la noi în Moinești. Recunosc, de când am văzut primele semne că s-ar începe la noi în zonă așa ceva, m-am gândit ce fain ar fi să mergem. Nu am mai stat pe gânduri și uite-așa i-am propus d-lui Balaban să mergem, să vedem cum e să știi dincolo de aparențe, esența acestui dans…interesant, provocator. Aș spune că nimic nu e întâmplător. În fiecare an, cu ceva timp înainte de ziua mea, bifez câte o chestie pe care mi-o doream, pe care o știam doar eu. Exact același lucru s-a întâmplat și acum. Când deja număr încă 7 zile până împlinesc 26 de ani.

Dar să revin…așa cum ziceam și printr-o postare de pe facebook dinainte de prima lecție, merită să repet și aici. Tango-ul este un dans pe care merită să-l simți și să-l trăiești. Și cu ajutorul instructorului nostru, Gilbert Iscu, mi s-a confirmat ceea ce anticipam.

Cu ocazia primei lecții am aflat mai multe lucruri interesante pe care vreau să le povestesc și sper să aveți timpul și dispoziția să le aflați. Chiar de la început ni s-a spus că într-un anumit sens, tangoul este un dans în care “mergi împreună cu partenerul”. Și dacă poți merge bine, pe ritm, respectând cadența, ai prins ușor cum se dansează tango. Unu, trei..unu, trei… Nu mi s-a părut nici greu, dar nici ușor, însă sper să învăț să merg din ce în ce mai bine pe muzică, cu mai mult echilibru. Am învățat că în tango se pășește (la început) aproape cu vârful târâit pe pardosea, de pe un picior întins pe celălalt, transferând întotdeauna greutatea corpului pe piciorul care ia contact cu podeaua. Am învățat să pășesc cu corpul înclinat puțin spre înainte, cu umerii relaxați și lăsați spre spate, în timp ce pieptul este ridicat și spre înainte, cu spatele drept, și-am remarcat după uitându-mă la fotografii că asta chiar ajută la a avea o postură mai frumoasă. Și din câte ne-a povestit Gilbert, pe parcurs ce-l descoperim, tango-ul ne va schimba și ne va determina să avem mai multă grijă pentru înfățișare, pentru atitudine. Am zâmbit acum când scriu asta realizând că este adevărat. Și observabil. Am învățat unde să-mi țin mâna stângă pentru a mă sprijini pe partener, care este poziția potrivită pentru mâna dreaptă, cât de diferite pot fi felurile în care ne ținem mâinile pentru a crea îmbrățișări. Îmbrățișând cu partea superioară a corpului, este mai ușor să simt imediat direcția mișcării corpului liderului și de asemenea, să simt ritmul pașilor lui. Apropo, îmbrățișări în limbajul tangoului înseamnă sprijinirea, felul în care suntem alături de partenerul de dans pentru a reuși o sincronizare frumoasă și elegantă a mișcărilor și a pașilor. Tango, în mod obișnuit, este dansat foarte aproape de partener.

Tango-ul este originar din Argentina, dar are multe influențe braziliene și spaniole. Cele mai vechi origini, dacă le putem spune așa, ar fi regăsite în Milonga, un fel de folk argentinian care avea influențe maure, arăbești și spaniole. În zilele noastre stilurile de dans ale tangoului s-au dezvoltat foarte mult, dar există patru tipuri de bază: Milonga, Tango Clasic, Tango Vals și Tango Electronic (sau nuevo). Fiecare dintre aceste patru stiluri are propriile sale caracteristici și muzică distinctivă. A fost impresionant să pot vedea momente de dans realizate atât de natural de către Gilbert și Lucia pe finalul lecției introductive. M-au făcut să văd cum vreau să dansez peste timp, după mai multe ore dans, după mai multe lecții. Tango mi s-a părut cel mai senzual dintre cele trei momente. Și parcă mi-a confirmat dorința mea mai veche pe care o aveam.

prima-lectie-introductiva-tango-argentinian-tango-social-club-moinesti

Am rămas cu ceva important în minte: ceea ce face ca tango-ul să fie cu adevărat unic este faptul că leaderul va schimba combinațiile de pași de fiecare dată reușind să creeze pe aceeași melodie unicitate de moment. Atât cât a fost, nu se va mai repeta. Va fi de fiecare dată altfel. Astfel este posibil ca persoane necunoscute, să se îmbrățișeze și să danseze extraordinar din prima acest dans total improvizat, fără nicio coregrafie prealabilă.

Sentimentul pe care l-am avut la finalul primei lecții de tango este că trebuie să învăț mai mult, să aflu mai mult, să dansez mai mult. Și sper ca în timp, pășind în ritm de tango să simt că a meritat încercarea, orele și dedicarea. Pentru că da, dacă vrei să înveți să faci ceva pentru tine, trebuie să dedici timp. Sper că experiența mea de tango v-a făcut dornici să vă înscrieți la aceste cursuri marca Tango Social Club Moinești, susținute de Gilbert Iscu, cofondator și instructor Tangotangent (București), cea mai activă școală de tango argentinian din România. Pentru înscrieri sunați sau trimiteți SMS la 0721.28.44.28. Mai multe informații și detalii despre următoarele lecții vor fi disponibile pe pagina dedicată de pe Facebook Tango Social Club Moinești.

Închei așa cum îmi place să spun mereu: viața e atât de frumoasă!

Dar astăzi adaug ceva: viața e atât de frumoasă, mai ales în pași de tango!