Despre dragoste.

„Când Iubirea vă face semn, urmați-i îndemnul,
chiar dacă drumurile-i sunt grele și prăpăstioase;
și când aripile-i vă cuprind, supuneți-vă ei,
chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni.
Iar dacă vocea-i vă vorbește, dați-i crezare,
chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile,
asemenea vântului din miazănoapte care vă pustiește grădinile…
Iubirea nu se dăruie decât pe sine și nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpânește și nu vrea să fie stăpânită,
fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea

Fragment din “Profetul” de Kahlil Gibran

Anca Balaban

0 Comments

    • De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
      Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
      Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
      Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
      Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
      Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
      Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
      Dragostea nu cade niciodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.