Jurnalul aniversării – Măriuca a împlinit 2 ani

Despre aniversare – perioada 6 august – 12 august

Pentru că august s-a sfârșit, vreau să scriu pe blog câteva amintiri pe care să nu le uit din perioada specială care tocmai a trecut. De data aceasta nu am mai organizat o petrecere ci pur și simplu am lăsat lucrurile să se întâmple de la sine. Nu am avut atât de mult timp și de aceea ne-am gândit că așa va fi mai intim și mai special pentru noi și vom avea alături persoanele care chiar  o prețuiesc pe Măriuca.

Ne-am hotărât rapid dacă tot e vremea bună să facem ceva inedit pentru Maria. O mini-calatorie cu cortul prin Neamț. Prima dată cu cortul pentru Maria. 🙂 Hai să vă arăt o poză după ce i-am montat cortul. Măriuca purta un costumaș vechi de 23 de ani, care-a fost al meu. pentru prima data cu cortul

Așa că am plecat joi seara doldora de bucurie spre Vânători și-am ajuns în zona Sihăstriei unde am campat. Bărbații au pregătit focul și au montat corturile și noi fetele am pregătit masa. Până am făcut noi totul s-a întunecat așa că am mâncat la lumina felinarelor și a farurilor. :)) Bineînțeles că Măriuca și-a făcut program de joacă cât ne-am organizat noi. A fost grozav s-o vedem cum țupăie de colo colo bucuroasă, cum dă câte-o tură în jurul corturilor sau cum se joacă cu baloanele.petrecere 2 ani natura brazi

petrecere 2 ani cort baloane steguleteApoi am stat cu toți în jurul focului și depănam amintiri din alte călătorii cu dor de ducă, mai ales că de când s-a născut Maria călătoriile au fost foarte rare. Am pus și de-un grătar de pește și-am stat până la miezul nopții să se facă, timp în care am profitat de cerul senin să admirăm stelele care se vedeau mici, mici și frumoase și să privim cu teamă fulgerele care se vedeau amenințătoare dinspre munți. Am alungat teama cu bucuria pe care o aduc luminițele artificiilor micuțe.petrecere 2 ani cort foc de tabara artificii

Și-a fost frumos. Până ne-a cuprins oboseala și ne-am retras în corturi fiecare. Țin minte că Măriuca a adormit prima, semn că aerul curat de munte a obosit-o repede, iar eu și Cristi am adormit ultimii, vorbind despre orice, întrebându-ne una alta. Nu mai țin minte cine, ce a spus  ultimul, dar exact așa s-a întâmplat, am adormit vorbind. :)) A doua zi eu m-am trezit ultima, deci nu știu exact ce s-a mai întâmplat.petrecere 2 ani natura cer

Atât vreau să nu uit – Măriuca m-a trezit bătându-mă ușor cu palma ei mică pe obraz și mi-a pus sub nas pumnul în care-a strâns floricele pentru mine. M-a trezit cu emoție și tot ce am putut să fac a fost să-i spun „La mulți ani iubita mea Maria!” și s-o îmbrățișez să simtă cât de mult o prețuiesc. După trezirea asta specială am ieșit să vedem soarele și ne-am pregătit de călătorit în continuare. Tata și-a luat rolul de bunic-hair-stilist spre bucuria și admirația noastră. A fost o adevărată delectare să-i privim și să-i ascultăm în momentul acela de înfrumusețare.bunicul piaptana nepoata petrecere 2 ani

Am plecat către Mănăstirea Sihăstria – veche de 360 de ani (întemeiată în anul 1655) și de acolo am fost la peștera Cuvioasei Teodora de la Sihla – veche de peste 300 de ani, pentru că am vrut să mergem cu Maria în locurile în care a trăit Cuv. Teodora, mai ales că Măriuca s-a născut chiar pe 7 august, în ziua sărbătorii Cuvioasei Teodora. Chiar îmi aduc aminte că ne gândeam după naștere dacă să-i punem și numele Teodora. Însă am decis că un nume îi este suficient, mai ales că atât cât a fost în burtică numai Maria am alintat-o și eram deja obișnuiți așa. Și în plus ne-am gândit că oricum, se spune că dacă te naști în zi de sărbătoare a unui sfânt, acel sfânt devine protectorul tău. Așa că a rămăs doar Maria Balaban și Cuvioasa Teodora este protectoarea ei. După am trecut pe la Mănăstirea Petru Vodă, întemeiată acum 23 de ani, unde Maria a fost impresionată de clopote și de sunetul puternic al acestora și apoi am continuat să mergem în jurul lacului Izvorul Muntelui (Bicaz) admirând frumusețea peisajelor. Am mai trecut pe lângă lac de foarte multe ori, de cel puțin zece ori am fost în zonă, dar totdeauna am redescoperit cu plăcere o mulțime de locuri minunate. E un traseu care merită trecut pe lista oricărui român care vrea să vadă locurile frumoase din țara noastră. Am campat din nou pentru a servi masa și am admirat zona. Era atât de frumos, încât îți venea să moțăi sub cerul senin.petrecere 2 ani stanci bicaz petrecere 2 ani baraj bicazDupă am fost la Barajul Bicaz – cel mai mare baraj de greutate de pe râurile României și al treilea dintre cele mai înalte baraje din țară – unde ne-am plimbat în voie și-am admirat lacul, vaporașele, munții care ne înconjurau și distanța enormă de sus până jos din aval – 127 metri. După, am vizitat Mănăstirea Pângărați și-apoi am făcut un popas la rezervația protejată a lacului cu același nume, din apropiere. Acolo ne-am cocoțat la punctul de observare să vedem frumoasele lebede. A fost foarte drăguț să vedem atât de multe într-un singur loc. Apropo de asta, vreau să menționez că în cam toată zona nu am avut semnal și nu am avut cum să vedem urările prietenilor, iar când am ajuns în locuri cu semnal ne-au bucurat toate notificările și toate mesajele.

După mini-călătoria asta, aniversarea Mariei s-a prelungit datorită familiei și prietenilor care ne-au trecut pragul acasă, unde ne-am mutat petrecerea ba în sufragerie la taclale sau la rezolvare de puzzle, ba pe balcon, sub baldachin și printre luminițele instalației care se vedeau foarte frumos noaptea. Ne doream ce-i drept să organizăm o petrecere cu tematica Marie-pisicuța aristocrată, pentru că Măriucăi îi plac pisicuțele, dar și pentru că ne place pisicuța cea micuță și drăgălașă, mai ales că poartă numele Marie, la fel ca Maria noastră. Așadar cu câteva luni înainte cumpărasem câteva decorațiuni cu faimoasa pisicuță în ideea asta. Noroc că le-am avut luate, chiar i-au plăcut Măriucăi. Am împopoțonat cu ele perdeaua și pentru că suporturile pisicuțelor aveau niște fluturași, am făcut un mic atelier de decupat fluturași pe care i-am prins tot așa pe perdea, alături de ghirlanda cu stegulețe happy birthday. Măriucăi i-a plăcut cel mai mult pe petrecerea de pe balcon, când nu ne-am sfiit deloc de părerile vecinilor sau trecătorilor și am încercat să-i creem câteva amintiri frumoase: i-am cântat la mulți ani acapela, i-am cântat la mulți de mai multe ori, și cu chitara chiar, ori de câte ori dădea ea tonul fericită, i-am dat baloane să le arunce și am aprins multe artificii. Totul a fost frumos chiar și pentru mine. Cred că făcând toate astea pentru Maria mi-am hrănit și mie sufletul. M-am simțit bine ca un copilaș fiind alintată de ea. Amandouă tolănite pe ursul pufos și mare, privind jocul de lumini al instalației sau cerul înstelat. „Măriuța: Ute mama! Eu – da. Măriuța: Una! Ezi? Eu – da puiu, este luna. Măriuța: Steee…” sunt cuvințelele dragi pe care le-am păstrat în suflet pentru că citeam pe chipul Mariei o bucurie nespusă că ea știe și poate să se exprime cât de cât inteligibil ce e pe cer. Îmi venea să o sărut pe obrajori și să-i mulțumesc până nu aș mai fi avut cuvinte pentru că a venit în viața mea. În plus, a doua seară când am ieșit din nou să privim cerul pe balcon alături de Maria și de prieteni am realizat că împlineam 8 ani împreună și parcă nu îmi vinea să cred. Poate și faptul că era noapte mi-a adus aminte de prima discuție nocturnă. Nostalgie…dor de început.petrecere 2 ani baldachin tulle balcon

Despre Măriuca la 2 ani

Cred că activitatea ei preferată este să se joace cu păpușa-bebe. Are un bebe mâzgâlit, pe care l-a primit mai demult și care îi este drag. Îl cară peste tot cu ea, are grijă de el, ba chiar a început să îl spele foarte des în speranța că reușește să șteargă cumva mâzgâlelile făcute tot de ea. Notabil este și că atunci când mă vede umblând la frigider mă întrebă „Ou?” poate-poate îi dau să pape ouț fiert. Îi place să stea pe lângă mine mai mereu, indiferent ce-aș avea de făcut. Trage la mine, mai mult decât la oricine altcineva. Simt o  legătură foarte puternică între noi. Poate pentru că i-am acordat atenție foarte multă, am stat mult cu ea, i-am povestit multe, ne-am împrietenit, ne-am jucat împreună, ne-am trezit împreună – bine, mai mult Maria mă trezește pe mine când se cațără pe mine și apoi îmi bate obrazul cu palmele ei grăsuțe și moi.. Dar e atașată și de Cristi, însă conștientizează că el are alt program. Dimineața dacă ne trezim târziu și el nu mai e acasă, primul lucru pe care îl spune întrebătoare este „Chiți? Une Chiți?”, parcă dorind să-i confirm că-i la serviciu și că se-ntoarce repede acasă. Maică-mii îi spunea când era mai micuță Bui, iar acum îi spune Ica. Vreau să încerc peste o vreme să o învăț să-i spună așa cum o putea ea Liliana. I-ar topi inima mamei. Și-așa e topită de dor dacă nu o vede o zi. 😀 Lui tata îi spune Icu, iar lui Andrei îi spune Aghei sau Anghei după cum îi vine mai ușor în micile ei strigături.

Știe dinainte să împlinească 2 ani să spună bebelușește cum se numește: Iia Bani, adică Maria Balaban. Vreau să o înregistrez, că-i super comică. Eu m-am distrat pe cinste când i-am spus prima dată de numele de familie. O întreb „Maria, tu știi cum te cheamă?” și-mi răspunde Iia. O las puțin și adaug, „mama dar să știi că noi avem și nume de familie, ia spune Balaban” și zice repede Bani. Și de atunci Bani e. 😀  Cel puțin pentru amuzamentul nostru. 🙂 De asemenea știe să facă diferența între cifre și litere, știe să numere până la 10 sărindul pe 6..cam așa: zice saaa…și în loc de se, trece la pte, un pte spus rapid ca să scape parcă de nesiguranță. Are momente când nu le sare. Dar deocamdată mai lucrez la asta prin diferite cântecele și jocuri cu numărătoare. Din cifre le recunoaște pe primele 5 dacă le vede scrise, iar din literere cunoaște vocalele și câteva consoane. Cred că vizual știe cum se scrie și recunoaște cuvintele Mama și Maria, pentru că i-am scris de foarte multe ori Mama și Maria pe foi. Știe animăluțe domestice și sălbatice și le asociază cu diferite sunete pe care le fac. Uneori greșește intenționat să mă testeze ea pe mine cică. E momentul meu preferat să mă fac mică și neștiutoare și să fie ea cea care mă învață. Am învățat-o antonimia mic – mare, înalt – scund, vertical – orizontal, zi – noapte. Îmi place că de vreo câteva săptămâni îmi spune ea mie. „Bidonu mic, cana mare, tata-i mare, mama-i mizocie, Iia-i mică, tata-i înat” șamd. Eu trebuie doar să o ascult și s-o aprob. 🙂 Râde din tot sufletul la jocurile care implică adrenalină sau surpriză. E un râs colorat care se-aude puternic și frumos. Sunt îndrăgostită de momentele în care își manifestă bucuria și râde în hohote. Fericirea ei e așa simplă și mă binedispune. Îi plac copilașii, e sociabilă, dar mai prietenoasă este cu cei mai mari decât ea. De multe ori am observat-o fiind atentă și urmărindu-le celor mai mari acțiunile. La locul de joacă din parc se plictisește cel mai greu, nu-i este frică de înălțime, are curaj și se dă prin toate cele mai ales că știe că sunt acolo lângă ea. Apropo de asta, în Parcul Tei îi place cel mai mult.

Despre viața noastră acum

Acum…iubim, trăim fiecare clipă, prețuim sănătatea, încercăm să facem totul să fie așa cum suntem și noi. Și de asta ‪#‎viataeatatdefrumoasa împreună. Cam așa e după 8 ani împreună, după 2 ani deosebiți împliniți alături de Maria, în viziunea mea. A noastră. De #jurnalulfamilieiBalaban.8 ani de relatie 3 ani de casatorie 2 ani de parinteala

Cam asta-i tot ce-aș vrea să notez în jurnalul aniversării de doi ani, ca să nu uit detalii peste ani. Cu dor pentru fila de la aniversarea de un an, care-a fost foarte specială, închei cu dorința de-a trage de timp. Îmi place să fiu mamă de copilaș așa mic. E o provocare și-o fericire. E-o binecuvântare în viața mea.

Închei mulțumindu-vă că ați citit o postare atât de lungă și-atât de personală, mulțumindu-vă pentru mesajele frumoase trimise pentru Maria, pentru gândurile bune și trimițând pupici de la Maria celor care ne-au fost alături acasă și ne-au făcut perioada asta specială pentru noi din august să fie așa cum a fost – de neuitat.

Anca Balaban

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.