Se făcea că au fost odată, ca niciodată, o mamă și fiica acesteia

Se făcea că au fost odată, ca niciodată, o mamă și fiica acesteia.

Mama își iubea copila și credea că Maria, căci uitai să vă spui, da așa o chema pe copiliță, este cea mai călduroasă și sensibilă fetiță. Într-o după-amiază, au plecat și-au urcat un deal mare, mare, pe un drum tare prăfuit, în căutarea unui loc desprins din poveștile copilăriei unde mama să îi facă mărturii de dragoste din suflet și să îi citească fetei gândurile scrise cu emoții în jurnal.

Au mers ce-au mers până au găsit dumbrăvița unde au întins pătura și-au deșertat jucărioarele, cărțile, iubirea din inimi și bucuria. Fetița pe loc se-aratase încântată și își îmbrățișă mămica strâns.

Ce comoară prețioasă purta mămica în jurul gâtului! Brațele Mariei, brațe delicate de copilă!

“Hai să te sărut pe creștet dulcea mea fetiță” gândi mama. Dar nici nu își isprăvi bine gândul că se și aplecă deasupra copiliței și în cel mai mămos chip cu putință își lipise buzele de părul moale al fetii. Apoi o luă în brațe și o ridică spre înaltul cerului și o privi atentă, parcă pentru a-și întipări bine în minte imaginea copilei minunate în soarele amiezii.

Se gândea, oare așa făcuse și mama ei cu ea când a fost mică?! Oare și ei îi exploda inima de fericire? Și cum să nu creadă că inima nu îi mai încape în piept când s-au auzit deja atâtea bătăi pentru iubire, atâtea zvâcniri pentru lucrurile făcute pentru prima dată cu mult entuziasm de fetița ei micuță cât un ghemotoc…Trecuseră așadar clipe bune în care mama își admira fata și se simțea împlinită.

De fel, fetița era zglobie, așa că nu a stat prea mult și-a început să își întindă palmele micuțe către fața mamei. Își dorea să o alinte în felul ei stângaci. Încă nu învățase cum să plimbe palmele fără să plesnească. Așa că mama suporta durerea dulce provocată de bucățica ceea de om și zâmbea căci știa că așa știe puiuțul mic să își arate afecțiunea și iubirea.

Era o fericire în clipele acelea, de ar fi oprit clepsidra timpului în loc pentru a nu se mai sfârși. Pentru a face din binecunoscuta expresie “și au trăit fericite până la adânci bătrâneți… ” o realitate.

Dar timpul zboară și fetița iar se plictisește de alintat chipul mamei. Vede cărțile și-atunci își urmează chemarea curiozității de bebeluș. Deschide una și dă pagină cu pagină și bojmogește ceva greu de înțeles. Mama ia stiloul și profita să mai așeze câteva cuvinte în jurnalul în care a adunat de la naștere și până acum gânduri de mămică fericită.

Își pune o dorință: vrea să fie o astfel de mamă pentru Măriuca ca peste ani ea la rândul ei să vrea să fie mamă pentru copiii ei, așa cum i-a fost mama pentru ea.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa!

Și de-ăi vrea și-o parte-a doua, oi mai spune una nouă! Din Țara Basmelor, vă salută voios mama Mariei și scumpa Mărie!

mama si fiica anca si maria balaban (1)

mama si fiica anca si maria balaban (2)

mama si fiica anca si maria balaban (3)

mama si fiica anca si maria balaban (4)

mama si fiica anca si maria balaban (6)

mama si fiica anca si maria balaban (8)

mama si fiica anca si maria balaban (9)

mama si fiica anca si maria balaban (10)

mama si fiica anca si maria balaban (14)

mama si fiica anca si maria balaban (16)

mama si fiica anca si maria balaban (18)

mama si fiica anca si maria balaban (20)

mama si fiica anca si maria balaban (21)

mariuca balaban fustita tutu pentru fetita

Anca Balaban

7 Comments

    • Multumim Mihaela! E scrisa la fuga mare dupa ce am fost pe deal si ne-am jucat si-am facut poze.
      Ma bucur ca iti place.
      Multumesc de vizita!

  1. Cat de emotionant! Aceste randuri imi aduc aminte cu drag de clipele minunate petrecute alaturi de mama mea! Imi este dor de acele momente..:) O povestioara de-a dreptul minunata! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.