Sub înfățișarea tuturor lucrurilor

LOURDES PITA: Toate lucrurile din Univers sunt interconectate. Și se reflectă în lăuntrul fiecăruia.

Cred că această observație explică de ce suntem atât de atrași de anumite lucruri: de ce, dintre toate crengile căzute, mă voi duce la cea care seamănă cel mai mult cu felul în care a trebuit să mă aplec toată viața; de ce, dintre toate locurile în care ați putea să vă întoarceți, alegeți buza unei faleze modelate diform de vânt, fiindcă vă permite să simțiți buza tocită a propriei inimi, pe care nu o arătați nimănui.

Se pare că noi, oamenii, am fost întotdeauna atrași să ne găsim în viața din jurul nostru. Dar prea adesea, făcând astfel, noi frângem totul până când totul ajunge să semene cu noi. Prea adesea, deși rareori vrem asta, luăm viața așa cum ingerăm mâncarea, mestecând-o în bucățele de nerecunoscut, care trebuie înghițite. Insă felul de hrană pe care ni-L oferă viața trebuie să fie ingerat întreg, așa cum este, altfel își pierde înțelepciunea, puterea și harul.

Deci asta este provocarea noastră curentă: să nu interiorizăm totul. într-adevăr, cea mai profundă funcție a smereniei este faptul că ne ajută să trăim experiența în specificul său, fără să-i violăm propria natură – totul într-un efort de a fi hrăniți de viața care este diferită de noi. Prin acest efort, noi găsim semințele corespunzătoare vieții noastre lăuntrice. Sunt semințele obișnuite ale harului, care ne pot susține.

De fapt, noi purtăm fiecare, în alcătuirea noastră lăuntrică, asemenea cromozomilor, aspectele minuscule ale tuturor lucrurilor care formează Universul. Și astfel, arta libertății devine aventura necesară a surprinderii tainelor care se află peste tot și a stimulării aspectelor corespunzătoare din noi înșine, încât devenim vii: învățând de la pești cum să ieșim la suprafață și să ne scufundăm, de la floare cum să ne deschidem și să acceptăm, de la piatră cum să ne frângem și să lăsăm lumina să pătrundă și de la păsări că uneori aripile ne sunt mai de folos decât creierele.

Mai degrabă decât să ne regăsim în toate lucrurile, suntem provocați să găsim toate lucrurile în noi înșine, până când ființa umană se transformă lăuntric sub înfățișarea tuturor lucrurilor, modelându-ne în minunile pe care le găsim, până când, asemenea păsărilor, care știau asta de mult timp, ajungem să cântăm la simpla apariție a luminii.
– Așezați-vă în liniște și amintiți-vă un loc preferat din natură, unde vă place să vă duceți. Poate fi un câmp deschis, o cascadă, un râu sau o potecă prin pădure.
– Deplasați-vă acolo cu gândul și simțiți singurul aspect care vă face să reveniți în acel loc. Ar putea fi vântul care mângâie iarba, susurul apei sau lumina care trece printre frunzele de diferite culori.
– Amplificați mental acest aspect captivant și pătrundeți-l mai deplin. Deveniți iarba, apa sau frunza.
– Respirați lent și lăsați ceea vă place în legătură cu acest loc să vă învețe să fiți asemenea firelor de iarbă, asemenea apei sau asemenea frunzelor.

Extras din Cartea trezirii, scrisă de poetul și profesorul MARK NEPO, ne oferă doze mici din ceea ce merită cu adevărat, adevăruri simple și povestiri din viața de zi cu zi, plus multe surse de inspirație din marile tradiții de înțelepciune. Textul pentru fiecare zi este însoțit de practici obișnuite, dar profunde, concepute să ne ajute să trăim viața pe care ne-o dorim, fiind prezenți în viața pe care o avem. Pentru că, folosind cuvintele Sfântului Francisc de Assisi, „SUNTEȚI CEEA CE CĂUTAȚI.”

Anca Balaban

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.