#viațaeatâtdefrumoasă în februarie

  • 5 februarie 2015 – După o noapte albă plină de citit și scris de mână, micul dejun vesel cu Cristi și Maria m-a încărcat de energie și iubire.
  • 9 februarie 2015 – Să-ți vezi gâgâlicea țopăind desculță prin cameră e ceva de nedescris! Ador talpișoarele ei micuțe și pernuțele moi pe care calcă cu atâta încredere. Iubesc fiecare degețel, de la cel mic, gingaș și drăgălaș, până la cel mare și dolofan. Îmi place să aud „Dum-dum-dum!” cu viteză prin sufragerie, apoi pe hol. ca să nu mai zic de faimosul „Cu-cuu!” la reîntoarcerea în sufragerie!
  • 10 februarie 2015 – Să vezi colecția de cercei împrăștiată prin casă și să nu îți mai pese atât de mult ce pățesc cerceii pe care îi prețuiai foarte mult e ceva ce nu îmi imaginam acum doi ani. Dar acum o am pe Măriuca. Și curiozitatea ei nemărginită. Și iubirea ei călduroasă. Și atașamentul extraordinar pe care îl simte cu toată ființa ei. De aceea, acum aproape nu-mi mai pasă de cercei. Să vezi zâmbetul curiozității satisfăcute este ceva frumos. Și e ceva-ul acela care te face să strângi totul, să sortezi și să ordonezi. Nu ca să ascunzi bijuteriile, ci ca să învețe că astfel de lucruri nu sunt de împrăștiat. Ca să învețe că aceste lucruri mici dau uneori un efect neașteptat unei ținute. Așadar sesiune nocturnă de probat cercei cu Măriuca.

Anca Balaban

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.