#viațaeatâtdefrumoasă în ianuarie

  • 1 ianuarie 2015 – Ce sentiment fain este să întâlnești la început de an persoane noi care te apreciază, îți apreciază familia și valorile de viață, și mai ales, gândesc la fel ca tine.
  • 2 ianuarie 2015 – Astă-seară sunt recunoscătoare pentru ziua relaxantă de care am avut parte, pentru prânzul servit împreună, cu multe zâmbete și veselie, pentru siesta de după, pentru îmbrățișarea minunată a Măriucăi, pentru alinturi, pentru sărutări, pentru îmbrățișarea drăgăstoasa de la Cristi și pentru căldura de acasă. Brrrrrr că tare e frig afară.
  • 4 ianuarie 2015 – Acasă la noi domnește veselia produsă de Măriuca. După ce plecăm de-acasă, atunci când ne întoarcem, simțim cu profunzime că nicăieri nu-i ca acasă. Acasă la noi, nu-i ordine și nici curățenie perfectă. Pe ici pe colo sunt aruncate jucărioare.. Acum pe hol e bebelușul Mariei pe care îl târaie după ea. În dormitor, pe pat se odihnește Zina, păpușa ei cu aripioare de zână, lângă ușa dinspre balcon e căruțul cu care își plimbă păpușile și pe covor sunt răsturnate ustensilele de bucătărie și mini-bucataria. Cu toate astea, sunt liniștită și nu vreau să stric armonia ghidușa creată de Măriuca. Atmosfera este jucăușă și îmi place.
  • 19 ianuarie 2015  Dacă cineva m-ar întreba cum îmi place să fiu alintata nu aș avea nicio clipă de gândire. Aș spune pe nerăsuflate că silabele “ma-ma” sunt cel mai cald și prețios alint pe care l-am primit în viață. Ce bine că sunt mamă și trăiesc aceste momente deosebite.
  • 21 ianuarie 2015 – Mariaaa! strig eu. Măriuca se întoarce spre mine, ridică din sprâncene și apoi pe chipul ei micuț și gingaș se apare un zâmbet dulce de tot și aud repede: BESC. Am rămas mută câteva clipe. Am simțit inima cum îmi bate tot mai repede. Am bâiguit și eu te iubesc și-am luat-o să o strâng la piept. Cred că și-a dat seama ce emoționată sunt. Și-a lipit palmele de obrajii mei și-apoi mi-a dat un pupic. Doamne ce bine că sunt mamă. Ce miracol s-a născut din iubire. Simt în momentul ăsta că în tot ce am făcut până acum, niciodată nu am primit mai mult. Mi-aș fi dorit să fie și Cristi în preajmă. Să simtă și el fericirea asta pură.
  • 22 ianuarie 2015 – Ce fain este să simți încurajările și încrederea prietenilor care ar vrea să scrii o carte, să îți citească gândurile așternute cu multă atenție, paragraf cu paragraf, capitol cu capitol. Este nemaipomenit, mă măgulesc cuvintele din mesajele lor. Le sunt recunoscătoare și sper că pe viitor, dacă voi publica o carte să se regăsească în ceea ce voi scrie.
  • 27 ianuarie 2015 – Îmi cer scuze vecinilor pentru chicotele de râs din seara asta. Când am intrat pe casa scării având-o pe Măriuca în brațe am aprins becul apăsând cu fruntea pe întrerupător. Măriuca se uita cu niște ochi mari și curioși așa că nu am putut să mă abțin să nu spun “Bufff!” și ea imediat a început să râdă. Am urcat câteva trepte și apoi mi-am apropiat fruntea de năsucul ei și “Bufff!” și râsete din nou. După câteva trepte iarăși. Până la ușă ne-am continuat joaca. Mi-a plăcut mult râsul plin de veselie al Mariei. Era prea prețios ca să mă abțin să-i fac “Bufff!” din nou. ♥
  • 28 ianuarie 2015 – Bănuiesc că am ajuns la altă etapă a vieții, dacă au ajuns unii să-mi spună că ar vrea să țin o prezentare despre ceea ce fac. Nu știu dacă încă am atât de multă experiență, nu știu dacă pot fi un exemplu, dar din câte am acumulat până acum, voi încerca să spun ce-am învățat, ce dificultăți am întâmpinat și ce lucruri bune am realizat.
  • 29 ianuarie 2015 – Ce repede se învață Măriuca să aibă un program. De luni, am început să o ducem la Bibi și Bubu de la amiază până seara, timp în care eu încercam să termin unele proiecte. Astăzi Bibi nu mai are cum să stea cu ea. E abia joi și totuși la amiază era foarte nerăbdătoare să plece când l-a văzut pe Cristi. Era obișnuită să o ia cu el și la mașină să se întâlnească cu bunica. Sunt surprinsă că în mintea ei ea deja și-a format un program după numai 3 zile. Mi-e dragă și aș vrea să îi îndeplinesc dorința, însă azi mă bucur doar eu de zâmbetul ei gingaș până diseară. Poate suna puțin egoist, dar chiar mi-era dor să stau cu ea.

Anca Balaban

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.